Loading ...Concursul povestilor de dragoste
17.7.2009 Pasiune: Dragoste
Update: Concursul povestilor de dragoste se prelungeste pana luni atat pe blogul Maretti.ro, cat si pe blogul Nevestei.
Marile iubiri incep in cele mai inedite moduri, din impuls, pe moment, sau ,din contra, dupa indelungi curtari si incercari esuate. Contribuie multe ingrediente la povestea de dragoste ideala. Locul, momentul, oamenii din jur, anotimpul, privirile, mirosurile, toate pot juca un rol decisiv, la fel ca intr-o reteta reusita a mamei.
Lansam un nou concurs pentru voi pe Maretti.ro, de data aceasta provocandu-va sa povestiti basmul vostru de dragoste, modul in care ati intalnit persoana iubita si care au fost acele lucruri care fac povestea voastra de vis, unica si interesanta.
Concursul a inceput si pe blogul Nevestei, in care ea isi povesteste iubirea si casatoria cu Adoratul ei si va propune si voua sa faceti acelasi lucru, sa povestiti iubiri.
Cele mai frumoase si mai cu drag povestite idile le vom premia cu Bruschette Maretti preparate cu dragoste.
Spuneam mai sus ca unul din ingredientele unei povesti de dragoste este locul de desfasurare. Vrem sa va oferim un punct de inspiratie si de aceea v-am pregatit cele 7 locuri romantice din Italia, in care puteti sa mergeti cu persoana iubita sau cu persoana pe care doriti sa o fermecati.
(23 note, medie de: 4.70 din 5)
Joacă Smash cu ingredientele Maretti! 
Acum, ai un nou joc la dispozitie. Maretti te invita sa vezi cat de bine stai cu memoria. 
[...] decât a mea? Dacă da, participaţi spunându-vă povestea voastră de iubire la concursul Maretti . Unde v-aţi cunoscut? De ce îl/o ai în inimă? Povesteşte, oamenii au nevoie să ştie că [...]
Iunie 2004. Terminam facultatea. Urma o vara plina de aventuri bachice si multe indoieli legate de viitor.
iar ea s-a lasat in bratele mele si si-a pus capul pe umarul meu si a zis:”Da”.
)
Nu stiam ce fel de munci o sa pestrez.
In septembrie m-am trezit captiv intr-un sistem pe care l-am urat ca elev, l-am urat ca student si urma sa il urasc ca psiholog – profesor.
Imi traiam cosmarul iar in octombrie cosmarul avea sa se largeasca: primisem oferta sa predau la inca un liceu la clasele V-VIII.
Am acceptat din motive financiare (plus ca era fostul meu liceu – aveam sa le dau peste nas multora dintre nesimtiti pe care i-am avut eu ca dascali)
De precizat ,ca institutia este liceu teoretic dar e unul din ala cu pretenti, adica are clase de la 1 la a 12. Si aici incepe toata povestea.
Obisnuiam sa mai pierd vremea la clasele unui alt oropsit in sistem; el preda la clasele de liceu. Si acolo am vazut-o pe ea. Era clasa a X-a.
Mica de statura, hiperactiva, vorbareata si cu un profil asezonat cu un zambet care ar face-o si pe Monalisa sa para mediocra. Am intrat in vorba cu ea, am devenit prieteni.
Pierdeam timpul impreuna, radeam, vorbeam ne placea compania celuilat. Eram doar amici pentru e ca eu aveam pe cineva.
In fine timpul a trecut, eu am terminat relatia in care eram, ea si-a vazut de viata ei pana cand soarta a facut sa rupem relatiile (motivul conteaza mai putin).
Cateva luni nu am vorbim, desi ne vedeam aproape zi de zi. Tarziu, in acea vara am fost la Stuffstock (nu stiu a cata editie) iar cand e vorba de Vama Veche si locuri din astea, normal ca mi-am pierdut controlul si am baut 3 zile incontinuu.
Era si ea acolo. Am incercat sa o evit cat am putut in prima zi, ceea ce am reusit dar mai tarziu in aceeas seara toate grupurile reunite acolo ne-am hotaram sa bem ceva la o terasa. O masa mare, 2 canapele. Pe o canapea un grup, pe cealalta evident celalat grup.
Nu stiu prin ce imprejurare insotitorii mei m-au impins pe canapea pana am ajuns intr-un final sa stau fata in fata cu ea. Beat, m-am uitat confuz in toata partile sa vad daca am scapare: nu aveam.
Ea se uita la mine zambind, acelasi zambet care m-a fascinat. “Buna!”, am zis zambind, dupa ce am ignorat-o toata ziua. Si mi-a raspuns, desi poate nu meritam.
Si de aici alt capitol incepe. Am petrecut 3 zile lipit de ea. Nu realizam ce se intampla cu mine, fiind mai mereu baut, dar imi placea. Primul sarut a venit, cu greu ca nu s-a lasat cu una cu doua, dar a venit.
Totul s-a petrecut in spatele bisericii din Vama Veche, noaptea tarziu, in intuneric dar a fost mai mult decat perfect: incet, aproape ca tremuram, ii tineam gatul intre palme, si am gustat din buzele perfecte care ii conturau zambetul; erau atat de moi, fine si dulci inca am simtit ca lesin (dopamina si noradrenalina imi inundasera creierul).
As putea sa ma opresc aici, atata timp cat povestea ramane frumoasa, dar nu o sa o fac pentru ca nu vreau sa mint. Ne-am intors acasa. Mi-a trimis un mesaj zicand ca joaca din Vama Veche s-a terminat, ea isi vede de viata ei, eu de viata mea cu prietena mea (eram acum cu cineva care era in America pe vara dar relatia nu mergea nicaieri si intentionam sa pun capat).
Dar joaca a continuat pana am inceput ceva oficial. Ne vedeam, ne vorbeam, ne zambeam. Soarta a facut sa pun eu capat dupa o saptamana motivul fiind unul mai mult sau mai putin pueril. Poate ca am gresit, poate nu dar asa am considerat atunci.
Mai tarziu aveam sa realizez ca am gresit, dandu-mi seama ca ea se indragostise de mine. Aveam in cap o imagine care imi spunea asta: m-a sunat intr-o dimineata si mi-a zis ca se simte rau si nu se duce la scoala si daca pot sa ma duc la ea. Am plecat fara sa-m dau seama. Am ajuns la ea, intr-adevar nu se simtea bine. Am baut un ceai de soc cu lamaie si am stat de vorba. Am iesit in parc, stateam pe banca iar ea tragea dintr-o tigara. Era liniste. Am intrebat-o:”ti-e drag de mine?”(stiu ca suna demodat dar asa imi place mine sa ma exprim
A fost probabil cel mai frumos “Da” pe care l-am auzit in viata mea. Am simtit sinceritate, caldura, blandete un amestec de emotii si trairi iar aceea imagine ma va urmari mereu (si nu imi pare rau).
Nu am vrut sa mai continui relatia cu ea pentru ca eu aveam planuri de plecare din tara. Sigur aveam sa plec mai devreme sau mai tarziu si nu vroiam sa continui, sa ma indragostesc de ea si apoi sa plec si sa suferim amandoi. Nu am inteles ca ea m-ar fi asteptat si 2 vietii nu una.
In februarie 2007 am plecat intr-un final miseleste, prin usa din dos fara ca nimeni sa stie ce, cum si unde. O mana de oameni stiau. Ca sa imi simplific situatia nu mi-am luat la revedere de la ea nici macar prin telefon.
Vorbeam acum pe messenger cu ea din cand in cand. Simteam raceala in conversatiile purtate, dar nu aveam cum sa o condamn; vina era a mea. Eu mi-am vazut de ale mele aici, ea si-a vazut de viata ei acolo. Avea bac-ul in fata, admiterea la facultate. Toate le-au trecut cu brio.
In octombrie mi-am rezervat bilet de avion pentru anul nou. Aveam sa ma intorc dupa aproape 1 an de stat aici. Nimeni nu stia, nici maca parintii mei.Intr-o seara am gasit-o pe messenger. Am inceput sa vorbim, sa radem, sa ne jucam, sa flirtam. Am observat ca sentimentele ei pentru mine inca erau acolo, nu ma uitase, inca spera.
I-am zis ca vin in decembrie. S-a bucurat. Dupa cateva zile de vorbit pe messenger, m-am speriat, blocat, nu stiu ce s-a intamplat (eu avand personalitate foarte dificila) si i-am zis lucruri pe care aveam sa le regret mai tarziu. Bineinteles ca a suferit, probabil si plans dar zarurile erau aruncate. I-am zis ca vorbim cand ajung in tara ca eu nu sunt chiar asa cum par si lucrurile tind sa devina complicate cu mine si in jurul meu.
Ne-am intalnit la un prieten acasa cu o zi inainte de revelion. S-a bucurat enorm sa ma vada, m-a strans in brate cum nimeni nu o mai facuse pana atunci,tinea ochii inchisi si inca nu realiza ca eram acolo (suferisem ceva transformari fizici – slabisem considerabil, aveam barba si imi crescuse parul
Am stat de vorba toata noaptea lipiti unul de altul. Am sarutat-o. Trecuse mult timp. Am avut aceleasi trairi interioare ca prima data (la Vama Veche) dar mult mai intense.
Restul… e o relatie extraordinar de frumoasa (la distanta pana acum – inca un an de facultate si la anul vom fi impreuna aici sper pentru totdeauna). Ne vedem cand putem, cand eu in ROU cand ea aici. Acum o astept. Vine peste 10 zile; si sta o luna, apoi mai vedem.
Iata ca un sistem gaunos, cu lipsuri, aflat intr-o continua transformare si fara o finalitate mi-a daruit ce nu credeam ca pot sa gasesc: dragoste in cea mai pura forma.
Multumesc C!
[...] decât a mea? Dacă da, participaţi spunându-vă povestea voastră de iubire la concursul Maretti . Unde v-aţi cunoscut? De ce îl/o ai în inimă? Povesteşte, oamenii au nevoie să ştie că [...]
http://voceacelorcaretac.wordpress.com/2009/07/20/despre-dragoste/
[...] în vedere rugăminţile exprimate de comentatoarele care sunt la munci şi nu au timp să scrie, Concursul poveştilor de dragoste se prelungeşte până [...]
iule 2007.Eram amandoi invitati la un majorat ne-am distrat toata noaptea ne-am tot trimis priviri.Nu ne-am bagat prea tare in seamna cu toate k ne cunosteam destul de bine (in urma cu 2 ani am mai fost 3luni impreuna) apoi dupa ora 12 canta o melodie primul meu bluse care l-am dansat a fost cu el intr-o vara la o discoteca din sat (toni braxton-spanish guitar) eu eram afara el in casa am auzit melodia si fara sa-mi dau seama ce vreau sa fac am pasit pragul sa-l caut cu privirea in acelasi timp el iesea ne-am tamponat si fara sa realizam ne-am sarutat a fost cv magic nu stiu cum sa va spun de atunci nu ne-am mai despartit.Ne iubim foarte mult si ne intelegem de minune acum va scriu din Bruxelles sunt in vacanta cu el…
Era intr-o zi de vineri mai exact 06.02.2004 eram doi liceeni care invatau in acelasi liceu se placeau dar nu aveau curajul sa-si marturiseasca dragostea.El fotbalist fiind era ca un adevarat magnet pentru fetele din liceu defapt cam pentru toate domnisoarele in cautare de un print.
Asa ca acest lucru imi dadea doar 3 solutii ori tanjeam in continuare si riscam sa il “agate” alta, ori il abordam si ma refuza , ori in abordam si deveneam printesa lui asa k mi-am luat inima in dinti si m-am hotarat sa-l invit la un suc.Am asteptat pauza mi-am gandit abordarea cat mai clara sa nu ma balbai si am vorbit cu el m-a tratat destul de rece asa k am fost nevoita sa-l intreb sfasiata “da ce nu iti place de mine” el mi-a raspuns ca da in acel moment inima mi-a stat in loc si a inceput sa bata mai ceva ca o locomotiva . Asa ca mi-am zis “Al meu esti al meu ramai”asa k si azi tot al meu este ne pregatim deja de nunta si de scrierea capitolului “familie”
Nimic nu e mai frumos decat o dragoste pura o dragoste impartasita cu aceeasi intensitate o dragoste care te hraneste sufleteste
12 Octombrie 2008.Eram in Dublin.Nu mai venisem in Romania de 3 ani.Intamplator,uitandu-ma pe un cont hi5 (desi nu sunt adeptul) am vazut o fata care mi-a mers direct la inima.Nu stiam nimic despre ea ,stiam doar ca m-am indragostit.Timid,am inceput sa vorbim pe messenger.Stateam nopti intregi vorbind sau doar uitandu-ne unul la celalalt.Pe 1 decembrie, i-am propus sa ne intalnim,eu fiind inca in Irlanda.Cand mi-a spus ca este de acord,am urcat in primul avion spre Romania.Am mers la locul de intalnire,cu 2 ore inainte,sa fiu sigur ca nu intarzii.Inima imi batea nebuneste asa cum nu mai facuse niciodata.Cand a ajuns,ne-am oprit amandoi in loc,la cativa metri distanta si ne priveam.Nu spunea nimeni nici un cuvant.Eram ca doi straini care parca se cunosteau de o viata.M-am apropiat timid cu un buchet imens de trandafiri rosii si unul alb in mijloc.In prima zi,ne-am plimbat prin gradina botanica.Nu era nimeni,totul era uscat insa pentru noi era cel mai frumos loc din lume.A doua zi,m-am intors in Irlanda fara stirea ei,si m-am intors cu toate lucrurile mele,tot ce adunasem in 3 ani de viata ,iar peste doua zile cand m-am intors,am inchiriat apartamentul de deasupra ei.Acum puteam fi impreuna.Lunile au trecut iar noi ne gandim la nunta,
Dragostea apare,indiferent de distanta.
“Pick me choose my love”
Da , relatia mea are si ea o poveste ca oricare numai ca eu consider ca prietena mea este un dar si daca cititi mai departe o sa vedeti ca asa este.
Cel mai frumos dar pe care mi l-a dat Dumnezeu este jumatatea mea o jumatate pe care am avut norocul sa o intalnesc acum 2 ani pe bancile facultatii , in acea perioada din punct de vedere sentimental nu stateam prea bine avusesem doar relatii pasagere pana cand o simpla privire a facut totul nu am mai reusit sa o scot din inima mea .
Am reusit sa o conving sa iesim la un suc si asa au inceput sa treaca orele era prima oara cand nu ma gandeam ce sa mai vorbesc la intalnire ce sa o intreb totul a fost minunat doar ca am plecat burdusit de la atata suc cand vedeam ca termina sucul cum mai comandam altul nu care cumva sa plece vroiam sa petrec cat mai mult timp cu ea.
Azi locuim impreuna si incercam sa strangem bani sa ne pregatim sa ne casatorim sa intemeiem o familie.
Nu suntem cuplul perfect mai avem si “contraziceri” dar ea e cea care imi este aproape la bine si la greu.
Anticii credeau ca zeii au zamislit cate doua suflete intr-o sfera, unul de femeie, celalalt de barbat. Apoi sferele au fost despartite in doua, si lasate sa rataceasca prin univers..Cand cele doua bucati se regasesc, devin din nou una, esenta iubirii, dragostea perfecta.
Asa e si ea a doua bucatica din sfera o fata micuta cu un suflet mare si plina de viata, un chip de copil nevinovat si strengar, o fata cu parul blond si ochi verzi pe care nici azi nu pot decat sa o iubesc cu fiecare zi mai mult un inger care imi lumineaza fiecare dimineata cand ma trezesc.Ea este cea care ma sustine imi ofera intotdeauna cea mai buna solutie , care imi da cel mai bun sfat , care ma iubeste neconditionat (nu sunt o persoana chiar placuta cand sunt stresat sau cand sunt contrazis si ea e singura care ma face sa uit de toate).
[...] Aiko-Hotcity? Una peste alta, postul este scris pentru concursul povestilor de dragoste de pe blog-ul Maretti.ro. Pentru ca am aflat de la Nevasta ca s-a prelungit perioada de concurs, am zis sa incerc si eu. Ca [...]
Povestea mea de dragoste poate nu e prea comerciala, dar e minunata, vazuta prin ochii mei. Pentru ca dragostea mi-a intrat in suflet si nu a mai iesit de acolo.
Asadar…eram colegi, de 5 ani. Ne cunosteam, ne salutam discutam despre integrale, circuite, cursuri, laboratoare, seminarii, examene, profi si multe alte balarii. Ni se luminau ochii cand ne vedeam unul pe celalalt. Intram adesea in vorba, despre fel si fel de nimicuri. Important era sa-i aud vocea. Imi dadea o stare de bine inexplicabila. Dar eram doar colegi, fiecare dintre noi era implicat intr-o alta relatie. Nu stiam ca ne placem, nici macar nu ne-am gandit la asta.
Pe la sfarsitul anului 5, de 1 mai, pentru ca era zi libera, voiam sa merg sa vad copacii infloriti pe faleza. Eram singura – evadasem cu ceva timp in urma dintr-o relatie care ma sufocase prea mult timp si ma bucuram de fiecare clipa de libertate. Totii prietenii mei erau la gratar, la mare, la iarba verde, numai eu ramasesem singura acasa. Parca n-aveam chef de nimic – voiam sa vad doar copacii infloriti.Nici el nu avea chef de prea multa socializare cu prietenii sai. Cand a aflat ce planuri am, s-a oferit rapid sa ma insoteasca la plimbare. Si am plecat impreuna, povestind verzi si uscate, ore bune – practic am petrecut intreaga zi impreuna. Timpul parca zburat si nu ne mai saturam unul de celalalt. Acesta a fost inceputul unei relatii care este mai frumoasa pe zi ce trece. Parca ne cunoastem de-o viata, si vrem sa ne petrecem si restul vietii impreuna.
care luni?
S-a uitat complet de concurs?
suntem prea putini creca sau ce mai mai conteaza nici nu raspund macar totusi care luni macar atat sa zica
Cand se afiseaza castigatorul?
castigatorii ca sunt mai multe premii unde sunt organizatorii in concediu
eram in vara lu’ 2004 inainte de sf Maria cand avusem un mic accident,iar seara dupa ingrijirile medicale am ajuns la un mic kef neinvitata,unde el era invitat si nu stiu de ce dar toti aveau sa ma ia la glume mai putin de gustat…desi imi era greu ceva ma tinea acolo si nu ma lasa sa merg acasa….era Dragostea:)…eu asa cred pt ca undeva spre sfarsitul kefului dintr-o viitoare razbunare el ma sarutat.avea impresii gresite despre mine si a vrut o razbunare insa inima lui ia skimbat planurile si din zi in zi ii eram tot mai draga.a fost singurul baiat ce dupa 3 saptamani mia zis ca nu ma iubeste ci doar ii sunt foarte draga ceea ce a fost de apreciat.zilele treceau si noi eram tot mai de nedespartit si asa sa infiripat iubirea dintre noi care a tinut si tine si acum…in 15 august vom avea 5 ani in care ne-am iubit si am trecut peste foarte multe incercari…parinti,prieteni si multi altii care au incercat sa ne desparta nici unul nu a reusti sa rupa lantul inimii si nu il va putea destrama cineva vreodata…cel putin asta simtim acum si am simtit cand a trebuit sa ne despartim din cauza celor rai..insa totul a durat cateva ore..timp in care nu ne puteam obisnui cu ideea despartirii cand noi ne iubim asa de mult.nu imi gasesc cuvintele pt povestea noastra pt ca e prea frumoasa sa o pot descrie in cuvinte..:)
Povestea mea de dragoste este acum ca un glob de lumina. Barbatul de care m-am indragostit imi este acum sot, prieten, confident, partener de joaca si de plans. Toate la un loc.
Ne-am cunoscut intr-o vreme in care ma luptam cu depresia. Capitulasem deja si ingenuchiata, nu mai ceream nimic de la viata. Ma uitam doar pe geam la oamenii care porneau in viata doi cate doi fara macar sa mai vreau asta pentru mine.
Dupa cateva calatorii misionare prin lumea larga, prin tarile sarace, eram acasa continuandu-mi munca printre cei marginalizati din orasul meu – implicarea in vietile lor ma ajuta pe mine sa traiesc.
El a aparut intr-o zi la centrul nostru dorind sa se implice ca voluntar in aceeasi lucrare pe care o faceam eu. Am simtit de la inceput ca a sta in prezenta lui devenea periculos. Periculos pentru ca eram infranta, pentru ca nu mai voiam nimic, pentru ca simteam ca nu am ce sa ofer si pentru ca a ma deschide in fata cuiva era de negandit atunci.
Si totusi ne-am apropiat, fiind prieteni de suflet o vreme, pe alocuri, incercand sa negam ceea ce incepeam sa simtim. Cred ca si unul si altul am incercat sa fugim de celalalt pana cand am realizat ca eram adusi mereu fata in fata de ceva mai presus de noi.
Starea mea de depresie a continuat sa isi arate coltii multa vreme (si astazi sunt un om cu cicatrici pe inima – dar un om liber) si pe cat crestea speranta, crestea si groaza caderii. Nu puteam sa cred ca darul pe care il tineam in maini atunci era chiar pentru mine…si asteptam ca un animal ranit ziua cand sa descopar ca trebuie sa renunt iar la ceva scump.
Omul de langa mine mi-a vazut versiunea cea mai zdrobita, a mers cu mine pas cu pas prin depresie…si la final a dorit sa isi petreaca viata cu mine. E un om frumos la suflet, la chip si la trup. E un om cu adevarat frumos. Un om care m-a ajutat sa imi vad frumusetea si sa imi imbratisez viata.
Acum suntem doi si mergem pe un drum care pare inspaimantator uneori. Dar legatura pe care o avem si ajutorul de sus insemana tot ce ne trebuie.
Relatia noastra: a inceput cu multe ingrediente care la prima vedere nu au nimik in comun – el cu zece ani mai mare ca mine, amandoi eram prinsi intr-o relatie serioasa care dura de ani buni….
– am scapat cam mult piper – firi vulcanice, opinii diferite despre viata, discutii aprinse….
– am adaugat un praf de sare cand mi-am incheiat eu relatia cu iubitul meu de atunci…
– o lingurita de zahar – cand s-a despartit si el de iubita lui.
– diverse condimente afrodisiace – cand a inceput filajul care s-a incheiat cu o prima intalnire.
– dulceata de capsuni – in ziua primului sarut
– 200 ml vin – prima noapte de dragoste,
Daca combinam toate aceste ingrediente sunt sigura ca rezultatul nu o sa fie comestibil, dar in relatia noastra au functionat. Rezultatul? 5 ani de la casatorie, cel mai frumos baietel din lume de 3 anisori si multa multa dragoste si intelegere.
[...] Concursul povestilor de dragoste [...]